La 2 octombrie 1935 se naște în Basarabia al doilea fiu al soților Goma – Paul.
Odată cu cedarea Basarabiei fostei URSS, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma pornește în refugiu prea târziu și este întoarsă din drum înainte de a ajunge la Prut. Învățătorul Eufimie Goma, tatăl lui Paul este ridicat de agenții NKVD și dus în Siberia…
Familia nu află motivul pentru care a fost ridicat nici durata condamnării, ci doar faptul că ,, tata a fost dus in Siberia” . Considerat mort, i se face mormânt în cimitirul satului însă, la începutul anului 1943 sosește o carte poștală din lagărul de prizonieri sovietici din Slobozia-Ialomița în care se arată că deportatul la Siberia de ruși este acum prizonier de război la români. În octombrie același an, Eufimie Goma este eliberat din lagăr și reîncadrat în învățământ.
În 1946, Paul Goma intră ca elev bursier la școala ,,Andrei Șaguna”din Sibiu. În 1948 începe reforma învățământului și elevul Paul Goma în loc să continue clasa a 3 a trece direct în clasa a 7 a. Între 1950- 1953, Paul Goma este eliminat sub diferite motive din orice școală. Dar în 1953 , Stalin moare și speranțele lui Paul Goma reînvie. În iunie absolvă liceul. În următorul an se înscrie la Universitatea București și în paralel, la Institutul de Literatură și Critică literară,, M. Eminescu”.
În iunie 1956 este ,,judecat” de rectoratul Universității pentru că afirmase în cadrul unor seminarii cum că războiul declarat de URSS Finlandei în 1939 era un război injust de ,,agresiune”. De asemenea el mai afirmase că moldovenii sunt români, că limba moldovenească este o invenție, adică sovieticii le-au impus basarabenilor o limbă care nu există, locuitorii vorbind limba română care, limbă este una latină și nu una slavă. Paul Goma susținuse și ideea că limba rusă nu ar trebui să fie obligatorie, că trupele sovietice sunt trupe de ocupație pentru România. Procesul durează vreo trei ore și studentul va fi urmărit îndeaproape și mai târziu. În noiembrie este arestat de senatul universității și anchetat pe motiv că organizează manifestări prin fițuici. În 1958 este eliberat din închisoare, dar trimis 36 de luni cu domiciliu obligatoriu în satul-nou Lătești, raionul Fetești.
Eliberarea definitivă va veni în 1963 când pleacă din Lătești și lucrează în diferite munci necalificate și nepermanente.
În 1965 se înscrie din nou în anul întâi la Universitate . Se întoarce la volumul OBSTINATO început în perioada de domiciliu obligatoriu. În 1967 debutează în ,, Luceafărul,, și lucrează în continuare, publicând în ,,Gazeta Literară” , ,,Viața românească”.
În 1968 apare volumul de debut ,,Camera de alături”. Între 1968-1969 lucrează la romanul ,,În cerc”.
Paul Goma cere azil politic în urma persecuțiilor din țară și în 1977 pleacă în Franța. În 1988 apare varianta definitivă a cărților ,,Astra” și ,,Sabina’’. În iunie-iulie 1990 apar povestirile din cartea cu titlul,,Gherla’’ și mărturiile din volumul ,,Culorile curcubeului’’. În același an apare volumul,,Patimile după Pitești’’.
Paul Goma este cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste supranumit Soljenițîn al României și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori postbelici stabilit la Paris.
Date preluate din ,,Culoarea curcubeului ’77”-editie ingrijita de Florin Ardelean
bibliotecaionvladfetesti 