,,Scriitori de dincolo și dincoace de Dunăre”

 

Biblioteca județeană ,,Ștefan Bănulescu” Ialomița organizează și găzduiește deopotrivă, în fiecare an, începând cu 1 octombrie, timp de o lună un eveniment de amploare precum este ,,Salonul anual de carte”.

Pe parcursul a 15 întâlniri au avut loc lansări și prezentări de carte, dezbateri, expoziții de grafică, spectacole de teatru, prezentare program editorial CECCAR, întâlniri care s-au desfășurat în cadrul bibliotecii județene. De anul acesta însă, Salonul a ieșit din barierele orașului Slobozia și s-a desfășurat și în alte locații. Au fost alese 4 biblioteci din județ: 3 comunale și una municipală.De asemenea a avut loc și o manifestare legată de Festivalul de Artă și Creație Culinară tradițională ialomițeană în Orașul (sau Cetatea) de Floci aflat la marginea Câmpiei Bărăganului, lângă locul de confluență al Ialomiței cu Dunărea, locul de naștere al domnitorului Mihai Viteazul.

Închiderea ,,Salonului de Carte” s-a făcut la Fetești, în cadrul bibliotecii municipale ,,Ion Vlad” și a fost o mare onoare că biblioteca noastră a fost aleasă ca punct terminus pentru încheierea acestui eveniment. Spun aceasta pentru faptul că am avut ocazia să ne putem întâlni cu un invitat de onoare precum scriitorul, romancierul,eseistul, dramaturgul și omul de cultură român contemporan- Nicolae Breban. Au participat ca invitați alături de marele scriitor, personalități culturale precum istoricul Marian Ștefan, Ilie Comănița, și: Aura Christi, Ovidiu Dunăreanu, Angelo Mitchievici, Alexandru Bulandra autori și membrii ai USR.

 

          

 

Programul a fost deschis cu definirea ziarului,,Contemporanul” fondat în 1881 în perioada lui Carol I, ziar care a rămas în continuare emblema societății noastre. Au avut loc de asemenea lansări și prezentări de carte, dezbateri.

 

 

Ultima zi a lunii, o zi superbă de octombrie a fost ,,o zi fastuoasă pentru noi, o zi de apogeu pentru Salonul de carte” ( Mihaela Racovițeanu-director biblioteca județeană ,,Ștefan Bănulescu” -Ialomița).

 

 

         

 

 

 

 

noiembrie 4, 2015 de bmfetesti Lasă un comentariu

Paul Goma – Soljenițîn al României ( deportat în Bărăgan)

La 2 octombrie 1935 se naște în Basarabia al doilea fiu al soților Goma – Paul.

Odată cu cedarea Basarabiei fostei URSS, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma pornește în refugiu prea târziu și este întoarsă din drum înainte de a ajunge la Prut.  Învățătorul Eufimie Goma, tatăl lui Paul este ridicat de agenții NKVD și dus în Siberia…

Familia nu află motivul pentru care a fost ridicat nici durata condamnării, ci doar faptul că ,, tata a fost dus in Siberia” . Considerat mort, i se face mormânt în cimitirul satului însă, la începutul anului 1943 sosește o carte poștală din lagărul de prizonieri sovietici din Slobozia-Ialomița în care se arată că deportatul la Siberia de ruși este acum prizonier de război la români. În octombrie  același an, Eufimie Goma este eliberat din lagăr și reîncadrat în învățământ.

În 1946, Paul Goma intră ca elev bursier la școala ,,Andrei Șaguna”din Sibiu. În 1948 începe reforma învățământului și elevul Paul Goma în loc să continue clasa a 3 a trece direct în clasa a 7 a. Între 1950- 1953, Paul Goma este eliminat sub diferite motive din orice școală. Dar în 1953 , Stalin moare și speranțele lui Paul Goma reînvie. În iunie absolvă liceul. În următorul an se înscrie la Universitatea București și în paralel, la Institutul de Literatură și Critică literară,, M. Eminescu”.

În iunie 1956 este ,,judecat” de rectoratul Universității pentru că afirmase în cadrul unor seminarii cum că războiul declarat de URSS Finlandei în 1939 era un război injust de ,,agresiune”. De asemenea el mai afirmase că moldovenii sunt români, că limba moldovenească este o invenție, adică sovieticii le-au impus basarabenilor o limbă care nu există, locuitorii vorbind limba română care, limbă este una latină și nu una slavă. Paul Goma susținuse și ideea că limba rusă nu ar trebui să fie obligatorie, că trupele sovietice sunt trupe de ocupație pentru România. Procesul durează vreo trei ore și studentul va fi urmărit îndeaproape și mai târziu.  În noiembrie este arestat de senatul universității și anchetat pe motiv că organizează manifestări prin fițuici. În 1958 este eliberat din închisoare, dar trimis 36 de luni cu domiciliu obligatoriu în satul-nou Lătești, raionul Fetești.

Eliberarea definitivă va veni în 1963 când pleacă din Lătești și lucrează în diferite munci necalificate și nepermanente.

În 1965 se înscrie din nou în anul întâi la Universitate . Se întoarce la volumul OBSTINATO început în perioada de domiciliu obligatoriu. În 1967 debutează în ,, Luceafărul,, și lucrează în continuare, publicând în ,,Gazeta Literară” , ,,Viața românească”.

În 1968 apare volumul de debut ,,Camera de alături”. Între 1968-1969 lucrează la romanul ,,În cerc”.

Paul Goma cere azil politic în urma persecuțiilor din țară și în 1977 pleacă în Franța. În 1988 apare varianta definitivă a cărților ,,Astra” și ,,Sabina’’. În iunie-iulie 1990 apar povestirile din cartea cu titlul,,Gherla’’ și mărturiile din volumul ,,Culorile curcubeului’’. În același an apare volumul,,Patimile după Pitești’’.

Paul Goma este cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste supranumit Soljenițîn al României și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori postbelici stabilit la Paris.

Date preluate din ,,Culoarea curcubeului ’77”-editie ingrijita de Florin Ardelean

septembrie 30, 2015octombrie 21, 2015 de bmfetesti Lasă un comentariu

,,Pentru mine, la 10,12,14 ani, Urziceniul era centrul lumii” – Constantin Țoiu

---

Prozator, eseist, traducător român contemporan, Constantin Țoiu s-a născut la 19 iulie 1923, la Urziceni fiind al șaptelea copil al Eugeniei(n. Ifigenia Ioanis) și al lui Tomas Sotir Țoghiu, negustor. Școala primară o absolvă în localitate. Face studii gimnaziale și liceale la liceul brașovean ,,Dr. Ioan Meșotă”. Urmează școala de aviație din Buzău de unde iese sublocotenent în rezervă. În 1942 se înscrie la Facultatea de litere și filosofie din București pe care o va termina în 1946 cu ,,Magna cum laude”. Lucrează pe rând la Editura de Stat pentru Literatură și Artă ca redactor precum și la revistele Luceafărul, Gazeta Literară România literară. Opera excepțională cuprinde : Moartea în pădure, Galeria cu viță sălbatică,Însoțitorul, Obligado, Căderea în lume , Barbarius, Istorisirile Signorei Sisi( romane), Duminica muților (nuvele), Destinul cuvintelor(publicistică), Memorii din când în când, Vederi din Prepeleac.

A murit la data de 4 octombrie 2012 și a fost înmormantat la Cimitirul Bellu din București.

Faima cea mai mare  i-a adus-o romanul ,, Galeria cu viță sălbatică”, roman simbolic apropiat de poetica realismului magic al romanului latino-american publicat prima dată în 1976 și reeditat în 1979, 1984,1999( de editura Fundația Culturală Română) și ultima dată în 2011. Constantin Țoiu este considerat de criticii și istoricii literari de la Nicolae Manolescu la Eugen Simion și Alex. Ștefănescu- unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii noastre contemporane.

Inspectoratul pentru cultură Ialomița i-a decernat în 1998 Premiul de Excelență pentru întreaga sa operă.

A dat numele său bibliotecii municipale din Urziceni și ori de câte ori a avut ocazia, Constantin Țoiu și-a afirmat cu mândrie originea geografică și culturală. ,,Tăria mea s-a bazat, vrând nevrând, pe o fire independentă, de la Sud…”. ,,Oricâte locuri ai vedea, cel mai important și mai emoționant loc- dacă ai ceva de spus- rămâne cel pe care ai văzut oamenii prima dată… Pentru mine , la 10,12,14 ani, Urziceniul era centrul lumii „.

,, În ce mă privește, proza ca și stilul ei au fost înrâurite în bună măsură de întâmplările trăite în copilărie și adolescență în urbea ialomițeană cu numele buruienei agresive, care apărându-se, te urzică, usturându-te”.

septembrie 10, 2015 de bmfetesti Lasă un comentariu

Grigore Haralamb Grandea -poet, prozator, gazetar ialomițean

Născut la 26 octombrie 1843 în orașul Țăndărei , județul Ialomița, fiul lui Haralamb Grandea și al Mariei născută Baldovin, Grigore învață la Școala Națională de Medicină și Farmacie a doctorului Carol Davila fiind în cele din urmă și absolvent de liceu. Studiază o perioadă la Facultatea de Filologie și Litere din Liege. Deține slujbe provizorii și, deși fără atestat devine pe rând funcționar, profesor la școala macedo-română din București, redactor la ,,Monitorul Oficial”, bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași, revizor școlar în Mehedinți și Gorj și ,în sfârșit, profesor suplinitor la Craiova și Bacău. Debutează cu versuri în 1859 încurajat de D.Bolintineanu. Publică în multe periodice precum ,,Românul”, ,, Concordia” , ,, Familia”, ,, Columna lui Traian” etc. Lucrează în redacțiile altora, dar, jurnalist cu ambiții editează el însuși o serie de gazete: ,,Albina Pindului”, ,,Steaua Daciei”, ,,Tribuna”, ,,Noua bibliotecă populară”, ,,Ciomagul”, ,,Opincarul”, ,,Stindardul”, ,,Sentinela”.

Grandea a fost un poet romantic postpașoptist care a primit înrâuriri dinspre Heliade- Rădulescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu. Afinitatea pe care o are față de Byron și de poezia lui o motivează printr-o legătură de sânge, înrudire fantezistă. Grandea scrie versuri patriotice compune balade istorice ori fantastice ,legende de factură populară. A fost un neistovit culegător de folclor. Bun traducător își dorește să-i transpună în românește pe: Horațiu, Ovidiu, Shakespeare, Schiller, Goethe, Lamartine și bineînțeles, pe Byron. Pe lângă poezie scrie și multă proză, însă doar două romane au fost tipărite: Fulga sau Ideal și real(1872) și Vlăsia sau Ciocoii noi(1887).

Cel de al treilea roman, Misterele românilor(1879) este publicat în foileton în gazeta ,,Bucegiu”, găsindu-se în varianta ultimă sub titlul ,,Din altă lume. Amintiri din războiul turco-român”.

De la Grigore Grandea au rămas și încercări de dramă istorică (,,Fanarioții”, ,,Fiii lui ALexandru cel Bun”), narațiuni fantastice, o dramă despre Horea , o epopee intitulată ,,Daciada”.

Se stinge din viață la 8 noiembrie 1897 la Bacău.

________Opera literară:

Preludele, Miosotis, Fulga, Eroii Pindului, Poezii noue, Nostalgia, Vlăsia sau Ciocoii Noi, Danțul morții, Scrieri.

 

august 25, 2015august 25, 2015 de bmfetesti Lasă un comentariu

Costumul popular-element de bază al culturii materiale a unui popor

Îmbinarea armonioasă a utilului cu frumosul, bogăție și expresivitate artistică, gust și măiestrie în execuție, simplitate plină de eleganță sunt numai câteva dintre principalele trăsături caracteristice ale costumului popular românesc. Materiile prime de bază din care se făceau în trecut țesăturile destinate confecționării îmbrăcămintei au fost cânepa, inul și lâna. Gospodina era cea care confecționa piesele ce se îmbrăcau direct pe corp adică  ia, cămașa, poalele, călțunii precum și piesele care erau purtate ca acoperământ pentru cap.

În urma investigațiilor etnografice au fost descoperite zone în care s-a menținut până nu demult obiceiul ca fetele să-și coasă pentru anumite ocazii cămăși noi cu care să apară în sat. Cusutul noilor cămăși avea loc aproape în taină. Fiecare fată lucra la cămașa ce urma să o îmbrace la o anumită sărbătoare având grijă să nu fie văzută de consătencele sale. Ea crea motive originale de un farmec și o gingășie necunoscută în tradiția satului. Abia în ziua respectivă, când toate fetele satului se îmbrăcau în cămăși noi ieșea la iveală cu putere frumusețea și măiestria artistică a celor care creaseră aceste cămăși.

În acest fel obiceiul tradițional stimula creația populară, stimula hărnicia fetelor , îndemânarea și iscusința lor în realizarea unor noi valori.

Costumul popular a fost și este o expresie vie a stării sociale a purtătorilor săi. Privit în ansamblul său, portul popular din provinciile istorice românești prezintă și particularități locale, astfel că, în portul popular din Moldova, inclusiv Bucovina este relevată prin prezența fotei. Fota, catrința, vâlnicul și peștemanul sunt piese de port care asigură structura unitară a costumului popular femeiesc din Muntenia și Oltenia, iar catrința în Transilvania.

Rapsod popular din

comuna Vlădeni- Ialomița

Costum popular din județul Ialomița

Costumul femeiesc la români este alcătuit din următoarele piese principale: cămașă numită în Muntenia și sudul Transilvaniei și ie, brâu, catrință, opregul cu franjuri, fota cu vâlnicul, apoi învelitoarele pentru cap de cele mai felurite forme între care amintim și marama de borangic.

Costumul popular din țara noastră este supus unor prefaceri radicale. Piesele cele mai caracteristice ale portului popular tradițional îmbogățesc astăzi patrimoniul cultural al poporului nostru găsindu-și locul în muzee. Ele vor aduce peste veacuri mărturia dragostei de frumos, a gustului și al simțământului artistic al poporului nostru.

sursa: Ion Vlăduțiu – Etnografia românească

iunie 24, 2015iunie 24, 2015 de bmfetesti Lasă un comentariu

SCULPTORUL ION VLAD SAU NEDREPTUL DESTIN AL UNUI MARE ARTIST

S-a născut în Fetești, Județul Ialomița, România. Școala primară, generală și liceul le-a absolvit la Călărași, apoi a urmat studii de belle arte la București sub îndrumarea sculptorului Corneliu Medrea. Expoziții în țară și peste hotare, personale și colective. În anul 1964 a primit Premiul de Stat pentru sculptură, iar în 1991, la 9 martie, a fost primit în Academia Română, ca cetățean francez. A fost profesor la Institutul de arhitectură ION MINCU din București, la Academia Franceză-Americană din Paris și profesor de desen la Sorbona. Este primul sculptor care a redat în sculptură SUFERINȚA. A lucrat în bronz, oțel, aramă, ciment colorat, piatră, marmură, travertin, gips colorat. Statuia lui Eminescu din apropierea Sorbonei este capodopera sa. În Biblioteca Academiei, în bibliotecile principalelor universități românești, în bibliotecile orașelor Fetești și Călărași se află monografia plină de date despre viața și opera marelui artist, fotografii ale sculpturilor sale din epoca românească și din epoca franceză, 1946-1965, respectiv 1965-1992. Decedat la 28 ianuarie 1992. În 2020 se împlinesc o sută de ani de la nașterea marelui artist și se cuvine să fie adus în față, acolo unde îi este locul.

EMIL DRUNCEA

    

iunie 18, 2015iunie 18, 2015 de bmfetesti Lasă un comentariu

Personalități feteștene : sculptorul Ion Vlad

,, Călător printre statui”

,, În luna mai 1994 a sosit în micul nostru orășel, Fetești – Ialomița-România, o scrisoare a doamnei Elena Tomescu Iupceanu. Distinsa doamnă a fost soția  domnului ION VLAD mare sculptor român.

Redăm cuvânt cu cuvânt conținutul scrisorii:

,, Am onoarea și plăcerea de a vă trimite acest exemplar pentru biblioteca orașului dumneavoastră, deoarece sculptorul Ion Vlad, autorul acestei coperte, cum și a portretului din interior, este născut în orașul  Fetești.

 Acum, repauzează de doi ani în cimitirul Montparnasse din Paris, unde se află și marele nostru Brâncuși. Fie-le țărâna ușoară”

 ,,Cu stimă, Elena Tomescu Iupceanu, fostă Vlad. 20. 04. 1994”.

…………………………………………………………………………………………..

                                            Extras din monografia,,Ion Vlad-Sculptor”(1920-1992)

Redau acest text ca o invitație la lectură a monografiei mai sus menționată moment propice de a-l descoperi pe marele Ion Vlad-sculptorul a cărei ,,geografie a vieții artistice” a fost marcată de patru puncte cardinale:

Fetești, sursa de inspirație,Călărași, formarea, București, perfecțiunea, iar Parisul, desăvârșirea.

iunie 15, 2015iunie 15, 2015 de bmfetesti Lasă un comentariu

,,Doru Davidovici-70 de Ani-Povestea Zborului, Povestea unei Vieți”

,,Doru Davidovici-70 de Ani-Povestea Zborului, Povestea unei Vieți”.

iunie 10, 2015 de bmfetesti Lasă un comentariu

,,Doru Davidovici-70 de Ani-Povestea Zborului, Povestea unei Vieți”

În urmă cu 70 de ani , la București , într-o familie de evrei se naște Doru Davidovici. Influențat de operele scriitorilor Ray Bradbury, Radu Tudoran, Bertolt Brecht își publică prima carte ,,Caii de la Voroneț” în 1973 la șase ani de la absolvirea Școlii Superioare de Ofițeri Activi de Aviație. A fost un împătimit al teoriilor despre lumi paralele și al fenomenului OZN teme pe care le discuta adesea cu prietenul său Dumitru Prunariu. Datorită cărților sale , a profesiei și a modului în care a trecut în neființă( dec. 20 aprilie 1989), Doru Davidovici a fost comparat adesea cu Antoine de Saint-Exupéry.

Faptul că în prezent nu se mai vorbește aproape deloc despre opera lui Davidovici, că generațiile actuale de tineri nu-i cunosc nici opera , nici personalitatea i-a determinat pe cei ce l-au cunoscut îndeaproape pe scriitor să demareze un proiect-eveniment ,, Doru Davidovici-70 de ani- Povestea Zborului, Povestea unei Vieți” în cadrul căruia se desfășoară anul acesta întâlniri evocativ- omagiale cu titlul ,, Doru Davidovici- Vârful de lance al unei generații” așa cum a fost cea care s-a încheiat în 28 mai 2015 la biblioteca municipală Ion Vlad Fetești.

https://bibliotecaionvladfetesti.Wordpress.com

iunie 10, 2015iunie 15, 2015 de bmfetesti Lasă un comentariu

„Cartea – făclia Lumii.”

„Scriu pentru cei care nu se uită cu ochii pe dos. Pentru cititorii mei. Plângem la fel, râdem la fel, ne purtăm greu povara, de piatră e crucea”‘.(D. Matcovschi).

iunie 9, 2015iunie 9, 2015 de bmfetesti Lasă un comentariu