Îmbinarea armonioasă a utilului cu frumosul, bogăție și expresivitate artistică, gust și măiestrie în execuție, simplitate plină de eleganță sunt numai câteva dintre principalele trăsături caracteristice ale costumului popular românesc. Materiile prime de bază din care se făceau în trecut țesăturile destinate confecționării îmbrăcămintei au fost cânepa, inul și lâna. Gospodina era cea care confecționa piesele ce se îmbrăcau direct pe corp adică ia, cămașa, poalele, călțunii precum și piesele care erau purtate ca acoperământ pentru cap.
În urma investigațiilor etnografice au fost descoperite zone în care s-a menținut până nu demult obiceiul ca fetele să-și coasă pentru anumite ocazii cămăși noi cu care să apară în sat. Cusutul noilor cămăși avea loc aproape în taină. Fiecare fată lucra la cămașa ce urma să o îmbrace la o anumită sărbătoare având grijă să nu fie văzută de consătencele sale. Ea crea motive originale de un farmec și o gingășie necunoscută în tradiția satului. Abia în ziua respectivă, când toate fetele satului se îmbrăcau în cămăși noi ieșea la iveală cu putere frumusețea și măiestria artistică a celor care creaseră aceste cămăși.
În acest fel obiceiul tradițional stimula creația populară, stimula hărnicia fetelor , îndemânarea și iscusința lor în realizarea unor noi valori.
Costumul popular a fost și este o expresie vie a stării sociale a purtătorilor săi. Privit în ansamblul său, portul popular din provinciile istorice românești prezintă și particularități locale, astfel că, în portul popular din Moldova, inclusiv Bucovina este relevată prin prezența fotei. Fota, catrința, vâlnicul și peștemanul sunt piese de port care asigură structura unitară a costumului popular femeiesc din Muntenia și Oltenia, iar catrința în Transilvania.
Rapsod popular din
comuna Vlădeni- Ialomița
Costum popular din județul Ialomița
Costumul femeiesc la români este alcătuit din următoarele piese principale: cămașă numită în Muntenia și sudul Transilvaniei și ie, brâu, catrință, opregul cu franjuri, fota cu vâlnicul, apoi învelitoarele pentru cap de cele mai felurite forme între care amintim și marama de borangic.
Costumul popular din țara noastră este supus unor prefaceri radicale. Piesele cele mai caracteristice ale portului popular tradițional îmbogățesc astăzi patrimoniul cultural al poporului nostru găsindu-și locul în muzee. Ele vor aduce peste veacuri mărturia dragostei de frumos, a gustului și al simțământului artistic al poporului nostru.
sursa: Ion Vlăduțiu – Etnografia românească
bibliotecaionvladfetesti 